Pooluri de lichiditate: comisioane, stocuri de active și pierdere din divergență
Calculează efectul unui pool automatizat asupra stocului de active înainte să tratezi veniturile din comisioane ca profit.
Furnizarea de lichiditate presupune un stoc de active în schimbare
Un formator de piață automatizat deține rezerve și permite schimburi conform unei reguli. Într-un model de bază cu produs constant, cantitățile rezervelor x și y satisfac x × y = k, ignorând comisioanele pentru calculul simplificat. Documentația Uniswap distinge acest model timpuriu de structurile cu lichiditate concentrată. Un furnizor de lichiditate oferă dețineri care se modifică pe măsură ce traderii schimbă un activ cu altul.
Prin urmare, poziția nu înseamnă pur și simplu două tokenuri care câștigă dobândă. Când un activ crește față de celălalt, tranzacțiile de arbitraj ajustează inventarul poolului. Furnizorul ajunge să dețină mai puțin din activul care se apreciază și mai mult din celălalt decât ar deține un portofel nemodificat. Veniturile din comisioane trebuie evaluate în raport cu acest efect asupra inventarului.
Analizează reperul fără comisioane
Să presupunem că un pool deține inițial 10 unități din tokenul A și 1.000 de unități dintr-un token în dolari. Tokenul A valorează 100 USD, deci poolul valorează 2.000 USD, iar k este 10.000. Dacă prețul extern se dublează la 200 USD și arbitrajul aliniază poolul, rezervele sale satisfac y ÷ x = 200 și x × y = 10.000. Rezolvarea dă aproximativ 7,071 A și 1.414,214 tokenuri în dolari.
Poolul valorează atunci aproximativ 2.828,43 USD. Simpla păstrare a activelor inițiale ar valora 3.000 USD. Diferența de 171,57 USD reprezintă aproximativ 5,72% din reperul păstrării activelor. Poolul a crescut totuși în valoare exprimată în dolari, dar a avut o performanță mai slabă decât păstrarea activelor. O pierdere față de un reper nu este același lucru cu un randament absolut negativ.
Adaugă comisioanele fără să ștergi reperul
Comisioanele de tranzacționare pot compensa parțial sau integral acea pierdere relativă, dar suma depinde de volum, regulile comisioanelor, cota furnizorului și traiectoria prețului. Citarea unei rate de comision nu stabilește randamentul net. Un pool cu volum mare poate suferi și selecție adversă când traderi mai bine informați tranzacționează la prețuri relative învechite.
Într-un registru de exercițiu, separă activele inițiale, activele finale, comisioanele încasate, stimulentele, gasul și costurile de administrare. Evaluează toate componentele la aceleași prețuri finale. Dacă se păstrează comisioanele în rezerve, evită să le adaugi a doua oară. Dacă recompensele rămân nerevendicate, distinge valoarea evaluată de numerarul realizat prin vânzare. Contabilitatea consecventă contează mai mult decât o cifră anualizată impresionantă pe un tablou de bord.
Intervalele concentrate modifică expunerea
Sistemele de lichiditate concentrată permit capitalului să opereze într-un interval de preț ales. Documentul tehnic Uniswap v3 descrie lichiditatea în intervale delimitate, nu uniform la fiecare preț posibil. Aceasta poate crește eficiența capitalului, făcând totodată reacția structurii activelor mai concentrată. O poziție aflată în afara intervalului său activ poate deveni integral unul dintre cele două active și poate înceta să câștige comisioane de tranzacționare până când prețul revine, conform mecanismelor poolului respectiv.
Mai îngust nu înseamnă automat mai bun. Compară un interval îngust cu unul larg pe aceeași traiectorie ipotetică a prețului, incluzând costul și momentul repoziționării. Resetările frecvente pot crea cheltuieli de tranzacționare și concretiza schimbările inventarului. O testare istorică care mută instantaneu un interval la un preț istoric poate omite principala dificultate a implementării strategiei.
Definește obiectivul înainte să măsori succesul
Un furnizor poate compara rezultatele cu păstrarea ambelor active, cu păstrarea doar a activului de cotare sau cu o politică-țintă de reechilibrare. Aceste repere răspund unor întrebări diferite. Alege unul înainte de a observa rezultatul și păstrează alternativele drept context. Altfel, o strategie perdantă poate fi făcută să pară reușită doar prin schimbarea comparației ulterior.
Testează în condiții de stres și deprecierea tokenului, eșecul contractului poolului și imposibilitatea de a ieși. Calculul pierderii din divergență presupune active funcționale și o piață care funcționează; nu este o estimare completă a riscului. Un mic deficit calculat față de reper nu limitează posibila pierdere de capital. Exemplele de aici izolează mecanisme în scop educațional și omit deliberat o recomandare de a furniza lichiditate într-un anumit pool.
O a doua traiectorie de practică poate reveni la prețul inițial după o abatere intermediară mare. Compară rezultatul deținerii pasive cu cel al unui furnizor care a mutat repetat un interval concentrat. Prețurile inițiale și finale identice nu implică rezultate identice odată ce sunt introduse comisioane de tranzacționare, reconfigurări ale activelor și cheltuieli de tranzacție. Dependența de traiectorie ar trebui, așadar, să fie vizibilă în proiectarea cercetării, nu ascunsă într-un grafic al randamentului dintre capete.
Profitul față de început poate ascunde un rezultat sub alternativă
Un coș inițial ipotetic costă 30 000 de lei. Simpla păstrare ar valora 31 500 în ziua comparației. Activele din pool valorează 30 700 înainte de taxele încasate separat. Acestea sunt de 950 de lei, iar costurile de administrare sunt 180. Rezultatul net este 31 470 de lei: un câștig de 1 470 de lei, dar cu 30 sub alternativă.
Ar fi fost necesare 980 de lei în taxe pentru egalarea alternativei. Dacă taxele sunt deja incluse în valoarea poziției, nu le adăuga din nou. Explicația Uniswap privind randamentele pune accent pe comparația cu păstrarea activelor subiacente.
Aplică depunerile și retragerile ulterioare în aceleași zile pentru ambele variante. Altfel, diferența de moment al folosirii capitalului poate fi atribuită greșit strategiei.
Taxele se judecă împreună cu schimbarea inventarului
Poolul poate încasa taxe mari tocmai când o mișcare rapidă schimbă puternic compoziția activelor sale. Venitul singur nu spune ce active au fost vândute participanților și ce a rămas în schimb.
Compară două zile ipotetice: prima cu multe mișcări mici în ambele sensuri, a doua cu o deplasare puternică într-un singur sens. Taxele pot fi egale, dar cantitățile finale și rezultatul față de simpla deținere pot fi diferite. Păstrează în calcul atât veniturile, cât și evoluția cantităților.
La lichiditatea concentrată, include timpul petrecut în afara intervalului activ și costul ajustării lui. Deschiderea unui interval nou este o decizie nouă, nu ștergerea rezultatului anterior. Evaluează întregul parcurs economic, nu un procent izolat de taxe.