Deficitul de implementare: ia în calcul decizia pe care nu ai putut-o executa
Măsoară execuția față de un preț de decizie definit, incluzând costul ordinelor nefinalizate.
Alege un reper înainte să evaluezi o execuție
Un preț de execuție are sens doar în raport cu un reper și un obiectiv. O tranzacție poate avea un preț mai bun decât media zilei, dar un rezultat slab față de prețul disponibil la luarea deciziei. Invers, un ordin urgent poate plăti un preț mai mare, reducând totuși riscul de a rata o oportunitate care expiră rapid.
Deficitul de implementare compară valoarea unei decizii simulate intenționate cu ceea ce a fost implementat efectiv, incluzând costurile explicite și, conform convenției alese, expunerea neexecutată. Definește în avans momentul deciziei, prețul de referință, dimensiunea ordinului și momentul final al evaluării. Alegerea reperului care face execuția să arate cel mai bine distruge valoarea diagnostică a măsurii.
Separă întârzierea, costul tranzacționării și expunerea ratată
Prețul se poate modifica între decizia de investiție și sosirea ordinului pe piață. Apoi se poate modifica din nou în timpul execuției. Comisioanele adaugă o altă componentă. Acțiunile neexecutate creează un cost de oportunitate sau un beneficiu, în funcție de ceea ce se întâmplă până la momentul evaluării. Pentru un ordin de cumpărare, creșterea prețurilor face în general aceste diferențe costisitoare; pentru un ordin de vânzare, semnele se inversează.
Aceste categorii sunt descrieri contabile, nu o atribuire cauzală perfectă. O creștere de preț în timpul execuției poate reflecta impactul ordinului în sine, știrile publice sau ambele. Calculul poate stabili că implementarea a diferit de reperul deciziei fără a dovedi ce participant sau mecanism a cauzat fiecare cent al diferenței.
Tratează simetric ordinele neexecutate
Ignorarea ordinelor limită nereușite creează o imagine favorabilă a execuției pasive. Ordinele executate pot părea ieftine, în timp ce oportunitățile ratate dispar din setul de date. Include fiecare decizie eligibilă, cantitatea solicitată, anulările și orice cantitate rămasă la momentul final prestabilit.
Costul de oportunitate poate fi negativ. Dacă un ordin de cumpărare neexecutat este urmat de o scădere de preț, partea neexecutată a evitat o pierdere față de cumpărarea imediată. Nu număra doar ratările dureroase sau doar pe cele norocoase. Măsurarea consecventă a tuturor deciziilor contează mai mult decât alegerea unei convenții care produce o medie cu aspect pozitiv.
Păstrează identitatea ordinului inițial când îl împarți în ordine mai mici. Zece execuții pot aparține unei singure decizii, nu zece decizii independente reușite. Dacă anulezi restul după schimbarea opiniei, notează momentul și motivul; nu micșora retrospectiv cantitatea inițială. O intenție nouă poate începe altă perioadă de măsurare, dar delimitarea trebuie să fie consecventă.
Normalizează fără să ascunzi dimensiunea economică
Raportează costurile în monedă și în puncte de bază față de o valoare noțională clar definită. Un punct de bază este 0,01%, astfel încât un cost de 10 puncte de bază la 100.000 USD este 100 USD. O medie mică în puncte de bază poate fi totuși semnificativă economic pentru un proces cu rotație mare, în timp ce un procent mare la un ordin foarte mic poate avea un impact redus asupra portofoliului.
Compară situații similare: urgența, dimensiunea ordinului în raport cu activitatea pieței, volatilitatea, ora și condițiile locului de tranzacționare. Un broker care gestionează ordine dificile nu ar trebui evaluat doar în raport cu ordine ușoare executate în altă parte. Păstrează observațiile brute, nu doar rezumatele, pentru a putea investiga execuțiile neobișnuite, marcajele temporale învechite și erorile de conversie valutară.
Folosește măsurarea pentru a îmbunătăți procesul
Analiza execuției trebuie să identifice slăbiciuni controlabile: întârzieri decizionale inutile, ordine care depășesc lichiditatea disponibilă sau nepotrivirea dintre orizontul semnalului și programul de execuție. Nu trebuie să încurajeze tranzacționarea mecanic lentă când informația își pierde rapid valoarea, nici tranzacționarea mecanic agresivă când răbdarea are valoare.
Evaluează modificările propuse pe un eșantion relevant și include condiții nefavorabile. O schimbare care economisește spread, dar mărește mult expunerea ratată, poate să nu îmbunătățească implementarea totală. Comparația relevantă este procesul de investiție complet, nu o singură componentă atractivă. Calitatea execuției include și fiabilitatea operațională și tratarea adecvată a erorilor, pe care statisticile de preț singure nu le pot certifica.
Construiește un calcul al costului de execuție care se reconciliază
Pentru cumpărare, Q este cantitatea dorită, q cea executată, Pd prețul deciziei, Pf prețul mediu de execuție ponderat cu cantitatea, iar Pe prețul la momentul final stabilit anterior. Un calcul monetar simplu este q(Pf − Pd) + (Q − q)(Pe − Pd) + comisioane explicite. Reperul este deținerea imediată a întregii cantități la Pd. Evaluarea părții neexecutate la Pe nu afirmă că aceasta chiar s-a tranzacționat acolo.
Dacă Pa este prețul sosirii ordinului, q(Pf − Pd) = q(Pa − Pd) + q(Pf − Pa). Pentru 600 de acțiuni cu preț de decizie 20,00, sosire 20,02 și execuție 20,05 dolari, componentele sunt 12 și 18 dolari. Cu 80 pentru partea neexecutată și șase comisioane, suma rămâne 116. Adăugarea separată a diferenței integrale de 30 ar dubla-o.
La vânzare, prețul mai mic este nefavorabil, deci diferențele își schimbă sensul: q(Pd − Pf) + (Q − q)(Pd − Pe) + comisioane. Comisioanele rămân pozitive. Vânzarea sub prețul deciziei produce cost pozitiv, iar deasupra, cost negativ. Fixează convenția înaintea evaluării.
Zece dolari cost la un ordin de 1.000 înseamnă 100 de puncte de bază; 100 la un ordin de 100.000 înseamnă zece. Media simplă este 55, dar totalul 110 împărțit la 101.000 este circa 10,89 puncte. Prima măsură descrie ordinul mediu, a doua costul pe dolar de expunere planificată. Convertește consecvent monedele înainte de însumare.